Existenta parului, mai ales la nivelul scalpului, are rol in reducerea pierderilor de caldura si a impactului UV care predispune la distrugerea pielii, avand insa si un important rol in transmiterea informatiilor senzoriale si crearea identificarii de gen.
Principala componenta a parului este o scleroproteina alcatuita din aminoacizi bogati in sulf, metionina si cistina, denumita keratina, care determina duritatea firului; lipidele, pigmentul melanic (eu-feo-melanina, trichosiderina), oligoelementele, fiind alte elemente constitutive indispensabile.
Vascularizatia firului de par este asigurata de vasele de sange de la nivelul papilei foliculare, cat si de o retea vasculara perifoliculara, iar inervatia locala este data de terminatii nervoase localizate tot in zona cea mai profunda a foliculului.
Firul de par se dezvolta in interiorul unui tunel epitelial, denumit folicul pilos. Acesta are o regiune permanenta, in partea superioara si una temporara, reprezentata de treimea inferioara a foliculului. Ca si structuri, dinspre profunzime, foliculul pilos este constituit din:

• papila foliculara – zona dermica bine vascularizata localizata profund la baza foliculului, care hraneste celulele din bulb;
• bulb – partea vie a parului care inconjoara papila, reprezentand de fapt centrul germinativ al firului de par. Celulele stem ale bulbului se multiplica constant si se diferentiaza, dand astfel nastere tijei firului de par si tecii epiteliale interne;
• radacina – este alcatuita din medulara, corticala, epidermicul si doua teci epiteliale -interna si externa. Teaca interna urmareste axul parului si se termina sub deschiderea unei glande sebacee. Teaca externa se continua pana la nivelul glandelor, acolo unde muschiul pili erector se ataseaza, muschi cu rol in ridicarea (zbarlire) parului;
• tija – este portiunea libera a firului de par care incepe la varsarea ductului glandei sebacee in foliculul pilos, fiind portiunea vizibila.

Unitati foliculare

Scalpul este regiunea care acopera craniul si care este alcatuit dintr-o serie de straturi (piele-tesut subcutanat-aponevroza epicraniana-tesut conjunctiv lax-periost), care asigura o functionare normala tocmai pentru foliculii pilosi localizati superficial in derm. Orice modificare inflamatorie, vasculara sau traumatica a scalpului va avea repercusiuni si asupra foliculilor pilosi.
Multi cred ca parul scalpului creste sub forma de fire individuale, insa in realitate se prezinta sub forma de grupari alcatuite din 1-5 fire de par, invelite intr-o banda de tesut conjunctiv, cu muschi erector asociat. Aceste grupari poarta numele de unitati foliculare, fiind structuri anatomice si fiziologice, pastrarea lor intacta in timpul transplantului de par - de exemplu, asigurand supravietuirea si cresterea lor maxima ulterior.
Scalpul adultului contine un milion de foliculi pilosi, cu 120.000 pana la 150.000 de fire de par vizibile. Densitatea acestora scade cu varsta, in functie de fiecare individ, de modul de viata si de starea de sanatate.

Zone tipice pentru caderea parului

Scaderea densitatii sau disparitia foliculilor pilosi, poarta denumirea in limbajul medical de alopecie. Exista diferite tipare de cadere si factori incriminati, alopecia putand sa apara:

•  brusc (efluvium telogen, alopecie areata) sau treptat (alopecie androgenetica, alopecii cicatriceale);
• cu afectarea totala (alopecia areata totalis, efluvium anagen) sau partiala (alopecie areata, tinea capitis, alopecii cicatriceale);
• limitata in timp (alopecii noncicatriceale) sau permanenta (alopecii cicatriceale).

Principala cauza asociata cu scaderea densitatii firelor de par este alopecia androgenetica, aceasta fiind o afectiune dermatologica pentru care implantul de par este una dintre solutii. Cauza acestei afectiuni este data de mai multi factori, caderea urmand un anumit tipar influentat tocmai de predispozitia foliculului pilos la actiunea hormonilor androgeni. Pentru a se putea identifica severitatea unei alopecii androgenetice, actualmente sunt folosite scale standardizate, diferite in functie de sex.

Cauzele caderii parului

Caderea parului poate fi legata de o predispozitie genetica ca in cazul alopeciei androgenetice, existand in acelasi timp multiple alte afectiuni medicale sau conduite de ingrijire care pot intrerupe ciclul de crestere al foliculului pilos si pot cauza alopecii.
Aceasta afectiune poate fi rezultatul unor modificari genetice care cresc susceptibilitatea foliculului la influenta hormonala, a unor alterari ale raspunsului imun ca in alopecia areata sau poate fi parte integranta a unor boli mult mai complexe. Diferite tulburari endocrine mai ales tiroidiene, stari infectioase, alterari vasculare, boli sistemice (neoplazii, boli autoimune-lupus eritematos, dermatomiozita; psoriazis vulgar), infectii cutanate diverse pot avea impact asupra scalpului.
In plus stresul, starile febrile, deficitul de factori nutritionali, sarcina, administrarea anumitor medicamente, expunerea la toxine pot provoca o schimbare temporara a cresterii parului, asa cum se intampla intr-un efluvium telogen. Odata tratata cauza, problema caderii parului se va opri, nefiind necesara o interventie de tipul implantului de par.