Caderea Parului la barbati
Simptome, cauze si tratament
Caderea parului la barbati, cunoscuta si sub numele de alopecie, reprezinta o cauza principala de adresabilitate la medicul dermatolog, desi in general este vorba de afectiuni benigne. Caderea parului poatea avea un impact major asupra calitatii vietii (scadere a stimei de sine si crestere a riscului de depresie), insa, din fericire, exista acum o gama extinsa de solutii de preventie si tratament.
In medie, la nivelul scalpului sunt prezente 100.000 fire de par (mai multe in cazul persoanelor blonde sau roscate). Pierderea a 30% din firele de par face parte din procesul normal de imbatranire. In schimb, o rarire de 50% a firelor de par de pe o zona devine vizibila si deranjanta. Intelegerea diferitelor tipuri frecvente de alopecii este esentiala pentru alegerea tratamentului optim si pentru complianta crescuta la tratamentul urmat.
Programeaza o Consultatie si incepe tratamentul cat mai curand!
Rezerva acum
TIPURI DE ALOPECIE LA BARBATI
Alopecia androgenetica
Reprezinta cea mai frecventa cauza de cadere a parului atat la barbati, cat si la femei. Se estimeaza ca majoritatea barbatilor vor dezvolta un grad de alopecie androgenetica in cursul vietii, ajungand sa fie considerata normala in procesul de imbatranire al barbatilor. Aproximativ 85% dintre barbati vor suferi de o densitate redusa a firelor de par la varsta de 50 ani. Barbatii caucazieni sunt mai afectati decat alte rase de aceasta afectiune.
Alopecia androgenetica este o afectiune determinata genetic si aceasta implicare genetica face ca foliculii pilosi din anumite zone ale scalpului sa fie mai sensibili la influenta hormonilor androgeni. Varsta de debut si gradul de afectare sunt variabile, in medie apare o cadere relativ accentuata in jurul varstei de 30 ani, procesul continuand apoi lent. Exista totusi o corelatie intre varsta de debut si gradul de severitate. La pacientii cu debut precoce, afectarea ajunge sa fie mai severa.
2 factori majori sunt implicati in fiziopatogenia acestei afectiuni:
1. Terenul genetic – transmiterea alopeciei androgenetice este poligenica sau multifactoriala, ceea ce explica de ce exista variatii atat de mari in ceea ce priveste densitatea parului intre membrii aceleiasi familii;
2. Influenta hormonilor androgeni (testosteronul si derivatul sau, dihidrotestosteronul) – testosteronul este convertit in dihidrotestosteron (DHT) de catre enzima 5α-reductaza, care este de 2 tipuri ; o activitate crescuta a 5α-reductazei de tip 2 (care se gaseste la nivelul foliculilor pilosi) duce la niveluri crescute de DHT si astfel este indusa alopecia foliculilor predispusi genetic.
In urma interactiunii cu valorile crescute de DHT, foliculii din zonele predispuse genetic la alopecie isi vor scurta progresiv, cu fiecare ciclu folicular, faza activa de crestere (faza de anagen) si isi vor alungi faza dormanta (faza de telogen). Practic firele de par se vor miniaturiza, devenind mai subtiri si mai scurte. De asemenea, se va alungi si perioada dintre indepartarea firelor telogen si aparitia firelor anagen, iar cu timpul vor ramane din ce in ce mai multi foliculi fara par (scadere aparenta a densitatii foliculilor).
Din punct de vedere clinic, pacientii observa progresiv o cadere accentuata a firelor de par si transformarea firelor groase si pigmentate (de tip terminal) in fire subtiri, scurte, nepigmentate (de tip vellus sau puf). Pe termen lung, vor aparea zone intregi fara fire de par. La barbati cel mai frecvent se observa o pierdere progresiva a parului de la nivelul liniei fronto-temporale sau de la nivelul vertexului si rarirea firelor din zona frontala si temporala. Regiunile parietale si occipitale nu sunt afectate.
Evaluarea gradului de afectare la barbati se poate cuantifica prin intermediul clasificarii Hamilton, vizual pe o scara de la 1 la 6, prin intermediul tricoscopiei cu efectuarea tricogramei sau prin intermediul testelor genetice prin studierea AND-ului din saliva realizand profilul unic ce permite alegerea celor mai eficiente terapii si excluderea celor care nu sunt necesare.
Prognosticul pacientilor cu alopecie androgenetica este foarte variabil. Unii pacienti pot progresa pana la pierderea aproape completa a firelor de par de pe scalp, in timp ce altii pot acuza doar o subtiere a firelor de par, dar cu pastrarea unui densitati considerabile.
Efluviul telogen
Reprezinta o alta cauza frecventa de alopecie la barbati prin caderea accentuata a firelor de par din faza de telogen (dereglare a ciclului de crestere cauzata de diversi factori – mai multe fire de par intra in faza de telogen).
Alopecia androgenetica este o afectiune determinata genetic si aceasta implicare genetica face ca foliculii pilosi din anumite zone ale scalpului sa fie mai sensibili la influenta hormonilor androgeni. Varsta de debut si gradul de afectare sunt variabile, in medie apare o cadere relativ accentuata in jurul varstei de 30 ani, procesul continuand apoi lent. Exista totusi o corelatie intre varsta de debut si gradul de severitate. La pacientii cu debut precoce, afectarea ajunge sa fie mai severa.
Uneori, efluviul telogen poate aparea pe fondul unei alopecii androgenetice (patologie foarte frecevnta in cazul barbatilor). In acest caz, pacientii observa o accelerare a ritmului de cadere in ultimele luni, debutata relativ brusc.
Alopecia areata
Este o forma de alopecie mai putin frecventa, dar care poate aparea la orice varsta. Alopecia areata este o boala inflamatorie autoimuna, ce poate afecta atat parul de la nivelul scalpului, dar si din alte zone (barba, sprancene, gene sau parul de pe corp). Mecanismul de aparitie nu este pe deplin cunoscut, dar este o boala mediata de autoanticorpi impotriva bulbului firului de par la persoane care au fie o predispozitie genetica (cazurile cu debut in copilarie), fie un stres emotional major cu pana la 6 luni anterior. Se poate asocia si cu alte boli autoimune (vitiligo, tiroidita autoimuna, anemie pernicioasa etc) sau cu afectiuni psihice (tulburari de anxietate, depresie etc).
Este o forma de alopecie in general reversibila, care debuteaza brusc, cu pierderea completa a firelor de par in placi (insule bine-delimitate de alopecie), care pot fi unice sau multiple, cu diametre variabile ce pot cuprinde tot scalpul (alopecie areata totala) sau intregul par de pe corp (alopecie areata universala).
Diagnosticul se pune clinic si se poate completa cu pull-test in periferia leziunilor (smulgerea cu usurinta a firelor de par din periferie este semn de progresie) sau tricoscopie (puncte negre pe suprafata placilor alopecice sau fire de par in semn de exclamatie). In rare cazuri, poate aparea si o cadere difuza a firelor de par (alopecia areata incognita), asemanatoare cu alopecia androgenetica sau efluviul telogen, necesitand prelevarea unei biopsii pentru confirmare.
Tricotilomania
Este a afectiune psihica, dar cu impact dermatologic, deoarece este o alopecie cauzata de smulgerea excesiva a firelor de par de pe o zona. Scalpul este zona cea mai afectata, urmat de gene si sprancene. Gradul de afectare este variabil, de la zone cu densitate mai redusa a firelor de par pana la alopecie completa. Este o afectiune intalnita mai frecvent la femei, in adolescenta si apare mai ales in perioade stresante, dar si in perioade de relaxare. Poate fi insotita de alte obiceiuri repetitive, cum ar fi rosul unghiilor sau scarpinat.
Diagnosticul este pus clinic, prin aparitia unor placi alopecice care pot prezenta pe suprafata si fire rasucite sau rupte, de lungimi diferite, fara afectarea parului din jur. Transplantul de par sau alte tratamente nu se recomanda fara un tratament prealabil in sfera psihica.
Alopeciile cicatriciale
Acest termen se refera la alopeciile unde inflamatia nu afecteaza doar partea superioara a folicului pilos, dar si portiunea inferioara, unde se gasesc celulele stem care initiaza un nou ciclu anagen. Astfel, foliculii pilosi sunt permanent distrusi prin aparitia fibrozei (cicatrice), ducand la alopecii ireversibile. Statistic, sunt mai afectate persoanele de sex feminin. Chiar si alopecia androgenetica sau areata pot deveni alopecii cicatriciale in timp, in stadiile avansate de boala, desi ele sunt in prinicipal alopecii non-cicatriciale, reversibile.
- Primare (inflamatia este situata efectiv la nivelul foliculului) – lichen plano-pilar, alopecie cicatriciala centrala centrifuga, leziunile discoide de lupus eritematos, acneea keloidiana, foliculita decalvanta, celulita disecanta, pseudopelada Brocq;
- Secundare (foliculul este afectat tangential in procesul bolii) – arsuri profunde, radiodermita, cancere cutanate, sarcoidoza cutanata, morfee, necrobioza lipoidica.
Foarte importanta este efectuarea unei biopsii pentru stabilirea conduitei terapeutice optime, in functie de patologia identificata. Majoritatea tratamentelor sunt off-label, stimularea cresterii firelor de par fiind incercata cu tratamente eficiente pentru alopeciile non-cicatriciale iar obtinerea unor rezultate estetice se poate realiza prin intermediul implantului de par. Este important insa ca aceste afectiuni sa nu fie in faza activa.