Ce declanseaza tricotilomania?

Aceasta tulburare incepe frecvent in copilaria timpurie sau adolescenta. La copiii mai mici, tricotilomania rezulta dintr-o forma usoara de frustrare, un mediu stresant si devine rapid o practica obisnuita. La pubertate, tricotilomania este asociata cu o dinamica psihopatologica mai severa, iar prognosticul este unul nefavorabil, mai ales la femei. Scalpul este zona cea mai frecvent implicata, urmat de gene si sprancene. Gradul de afectare este variabil, de la zone cu densitate mai redusa a firelor de par pana la alopecie completa. Afectiunea poate avea efecte de lunga durata, asa ca gestionarea acesteia si intelegerea modului de tratare sunt esentiale.

Ce simptome are tricotilomania?

Tricotilomania se manifesta prin dorinta obsesiva si recurenta de a smulge fire de par din cap, sprancene, mustata sau barba. Desi constientizeaza acest lucru, pacientii sunt incapabili sa reziste acestui impuls. In anumite cazuri, pacientii pot ingera firele de par. Psihologic, pentru ei, acest obicei le genereaza un sentiment eliberator si de linistire, insa ramane trauma fizica prin afectarea firelor de par.

Cum se diagnosticheaza tricotilomania?

Orientarea diagnosticului poate fi efectuata printr-o evaluare tricoscopica, care va evidentia zonele in care firele de par au fost efectiv smulse. Este important ca pacientii sa constientizeze aceasta afectiune si sa caute ajutor pentru tratament si sprijin in tratarea corecta, astfel incat problema sa nu avanseze.

Cum se trateaza tricotilomania?

Tratamentul primordial consta in constientizarea afectiunii prin terapie comportamentala cognitiva, chiar si medicamentatie asociata, uneori antidepresive. Pentru cazurile severe, cronice in care densitatea parului nu mai este recuperata, exista tratamente medicale disponibile care ar trebui luate in calcul doar la indicatia unui medic specializat in patologia parului.